Îngerul dragostei a urcat la cer!

”Iubiților, iubiți-vă mult!” ne spunea mereu cu zâmbetul pe buze și cu o licărire în ochi care te îndemna să crezi că el știe precis că acesta este sensul vieții. Sunt tristă, deși știu că acolo unde s-a dus îi este mult mai bine. Îmi iau biblia și caut citatele mele preferate despre dragoste. Știu sigur că am subliniat câteva care m-au impresionat mult.

“Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții.” (Ioan 13:34-35)

“Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința, chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut și munții și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic. Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic.” (1 Corinteni, 13:1-13)

“Îmbrăcați-vă, dar, ca aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și prea iubiți, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare,
Îngăduindu-vă unii pe alții și iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere

împotriva cuiva; dupa cum și Hristos v-a iertat vouă, așa să iertați și voi. Iar peste toate acestea, îmbrăcați-vă întru dragoste, care este legatura desăvârșirii.” (Coloseni 3:12-14)

 “Iubiților, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu și oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu.” (1 Ioan 4:7)

Preferatul meu: „Dragostea este îndelung rabdatoare, este plină de bunatate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul sau, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. ” (1 Corinteni 13:4-8)

Toate aceste citate le-am decoperit în perioada adolescenței când eram convinsă că lumea aceasta este plină de dragoste … când fugeam de la orele de latină ca să merg la biserică să ascult predici despre dragoste. Am învățat că iubirea e un imbold pentru ca fiecare să se desăvârșească. Cu toate acestea … azi, îmi dau seama că cea mai grea sarcină care ne-a fost încredințată este să ne iubim unul pe altul. Cine o să ne mai amintească să ne iubim în această lume nebună?

Visez în culori

Visez în culori

Vreau frunze! Ador culorile frunzelor toamna, îmi place foșnetul lor, iubesc parfumul lor. Plec în parc. Dar nu merg singura, îl iau cu mine pe Topârceanu pentru că e octombrie și el știe cel mai bine că …

”Octombrie-a lasat pe dealuri
Covoare galbene și roșii.
Trec nouri de argint în valuri
Și cânta-a dragoste cocoșii.”

Se zice că anotimpul preferat e cel în care te naști. E adevărat. Promit! În chioșc cântă Loredana

”Născută toamna

1975”.

O ascut și privesc frunzele. Nu vreau să-mi scape nicio culoare, nicio formă. Inspir și încerc să simt toate parfumurile toamnei. Nu vreau să ratez nimic!. Îmi dau seama că frunzele portocalii au un miros diferit față de cele galbene, cele ruginii au arome mai intese decât cele cafenii. Frunzele de castan au mireasma mai suavă decât cele de stejar. Închid ochii. Visez în culori!

Nu mă opresc deloc. Vreau să parcurg toate aleile. Aud cum cineva grăbește pasul în urma mea. Îmi întoc privirea. E Arghezi. Din nou?! L-am avut și la teză și la admitere. Vreau să-l ignor, însă fără succes pentru că el îmi spune:

” Străbatem iarăş parcul, la pas, ca mai ‘nainte.
Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte.
Aceeaş bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni.
Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini.”

Îl las pe banca lui. Și mergând mai departe foșnesc din frunze răvășind culorile și stârnind aromele toamnei. Trec pe lângă un bărbat care vorbește singur. E Bacovia. Are ”nervi” ... hm ... ”de toamnă”. Mă străduiesc să mă strecor neobservată, dar se pare că am foșnit prea mult și prea tare pentru că îl aud strigând în urma mea:

”E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.”

Mă îndepărtez sperând să găsesc pe cineva mai apropiat sufletului meu. Și atunci, mă întâmpină Alecsandri

”Veselă verde campie acu-i tristă, vestezită;
Lunca, batută de brumă, acum pare ruginită;
Frunzele-i cad, zbor în aer, și de crengi se dezlipesc
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.”

De-acum știu că trebuie să fie și Coșbuc prin preajmă. Îl zăresc în depărtare făcându-mi semn să mă apropiu.

” Cojoacele n-au coborât din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui în foarte multe moduri
A le mușca e încă interzis.”

Topârceanu mă ia de mână și îmi spune că trebuie să ne îndreptăm către deal. Când ajungem la marginea pădurii el exclamă fascinat:

” Iat-o!... Sus în deal, la strungă,
Aşternând pământului
Haina ei cu trenă lungă
De culoarea vântului,
S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor şi Doamna
Cucurbitaceelor...
Lung îşi flutură spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste şolduri triumfale
Haina iluzorie.”

E superbă! Totul e minunat! Dar lipsește cineva. Învățată de-acum cu nărav, îl caut pe Minulescu. Îl găsesc la fel de entuziasmat ca și mine.

” Multicolorele covoare de frunze veștede s-aștern
În ritmul vântului de toamnă,
Ca-n ritmul unui ultim vers -
Un vers cu care se sfârșește un cânt
Dintr-un Poem etern.”

Simt o cascadă de parfumuri în mine. Mă uit la toamnă cu sufletul și îi simt fiecare culoare pe inimă. Eu sunt toamna! Eu sunt toamna! Eu sunt toamna! Lângă mine acum sunt preferații mei: Nichita Stănescu și Nicu Alifantis.

”A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai vad, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
și el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Și-atunci mă apropii de pietre și tac,
iau cuvintele și le-nec în mare.
Șuier luna și o răsar și o prefac
într-o dragoste mare.”

Adam de Marin Sorescu

Cu toate că se afla în rai,
Adam se plimba pe alei preocupat și trist
Pentru că nu știa ce-i lipsește.
Atunci Dumnezeu a confecționat-o pe Eva
Dintr-o coasta a lui Adam.
Și primului om atât de mult i-a placut aceasta minune
Încât chiar în clipa aceea
Și-a pipăit coasta imediat urmatoare,
Simtindu-și degetele frumos fulgerate
De niste sâni tari și coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O noua Eva răsărise în fața lui.
Tocmai ăși scosese oglinjoara
Și se ruja pe buze.
"Asta e viață!" - a oftat Adam
Și-a mai creat ăncă una.
Și tot așa, de câte ori Eva oficială
Se întorcea cu spatele
Sau pleca la piață după aur, smirnă și tămâie
Adam scotea la lumină o nouă cadână
Din haremul lui intercostal.
Dumnezeu a observat
Aceasta creație deșănțată a lui Adam.
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeieste
Și l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.

Abundență și prosperitate cu ajutorul cristalelor

În noul an 2015 toată lumea ar dori să aibă mai mult succes în afaceri, prosperitate și bani. Iată ce pietre magice trebuie să purtați ca un accesoriu pentru a avea parte de toate acestea.

Ochi de tigru

Ochi de tigru este o piatră frumoasă care promoveaza norocul și fericirea. De asemenea, se crede că purtarea acesteia poate atrage bogație și vă ajută să atingeti succesul în afaceri.

Citrin
Citrinul este colorat în flori frumoase galbene și este cunoscut ca piatra banilor. Mai mult decat atât promoveaza succesul și prosperitatea. Aduce fericire în momentele cand nu vă așteptați că se poate întâmpla lucruri bune. Citrinul disipă energiile negative, ridică starea de spirit și dorința de iubire. Pentru a avea mai mulți bani în noul an, purtați o piatră citrin mică în poșetă.

Aventurin verde

Aventurinul verde este folosit de secole pentru a atrage succesul, banii și fericirea. Punctul forte al rocii este extrem de puternic și se crede că poate ajuta să aveți succes la jocurile de noroc. De asemenea, aduce un echilibru în situații de stress.

Rubin
Rubinul este o altă piatră populară, cunoscută pentru puterea sa de a atrage banii, fiind o bijuterie frumoasă. O veți găsi în diverse nuante, cum ar fi roșu, roz și portocaliu. Pentru a avea mai mulți bani în noul an, trebuie să aveți o astfel de piatră.

FLOARE ALBASTRĂ – MIHAI EMINESCU

Iar te-ai cufundat în stele
Și în nori și-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vietii mele.

În zadar râuri de soare
Grămădești-n a ta gândire
Și câmpiile asire
Și întunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vârful lor mare
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi părul.
Ah! ea spuse adevărul;
Eu am râs, n-am zis nimica.

Hai în codrul cu verdeață,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreață.

Acolo-n ochi de pădure,
Lânga balta cea senina
Și sub trestia cea lina
Vom ședea în foi de mure.

Și mi-i spune-atunci povești
Și minciuni cu-a ta guriță,
Eu pe-un fir de romaniță
Voi cerca de mă iubești.

Și de-a soarelui căldură
Voi fi roșie ca mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Să-ți astup cu dânsul gura.

De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-a s-o știe,
Căci va fi sub pălărie  
Ș-apoi cine treabă are!

Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vară,
Mi-i ținea de subsuoară,
Te-oi ținea de dupa gât.

Pe cărare-n bolți de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Și sosind l-al porții prag,
Vom vorbi-n întunecime;
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă că-mi ești drag?

Înc-o gura și dispare...
Ca un stâlp eu stam în lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!

................................................

Și te-ai dus, dulce minune,
Ș-a murit iubirea noastră  
Floare-albastră! floare-albastră!...
Totuși este trist în lume!

(1873, 1 aprilie)

Poem - Nichita Stănescu

Tu pluteşti ca un vis de noapte
deasupra sufletului meu.
Îţi sprijini tâmpla
de inima mea ca de o piatră roşie,
şi aştepţi să-ţi spun numele
tuturor lucrurilor
pe care eu am isprăvit de mult
să ţi le mai spun.
Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârşită,
înclinată ca mătasea unui steag
într-o zi fără vânt.
O, nu pleca nicăieri!
Îmi voi rupe inima cu un singur gest
al mâinii,
ca să răsară durerea care ştie
numele durerii,
ca să răsară dragostea mea de bărbat
care ştie numele tău ciudat, de femeie.

Poveste sentimentală - Nichita Stănescu

Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau între noi,
înainte și înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
și deodată,
îmi lasam un genunchi,
iar cotul mi-înfigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de căderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau îintre noi,
înainte și înapoi,
și cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.

Îmbrățișarea - Nichita Stănescu

Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

Dezâmblânzirea - Nichita Stănescu

De mult negru mă albisem
De mult soare mă-nnoptasem
De mult viu mă mult murisem
Din visare mă aflasem
Vino tu cu tine toată
Ca să-ntruchipăm o roată
Vino tu fără de tine
Ca să fiu cu mine, mine
O răsai, răsai, răsai
Pe infernul meu, un rai
O rămâi, rămâi, rămâi
Palma bate-mi-o în cui
Pe crucea de carne
Când lumea adoarme.

Amintiri din copilarie

Am fost și mi-a placut la nebunie. Când am plecat de acasa încercam, fără succes, să-mi imaginez cum poate o carte atât de bogată în evenimente să încapă într-o oră. Se poate! Piesa este jucată cu un haz pe care nici Creangă nu l-ar fi putut bănui. Am râs cu lacrimi. Am râs pe săturate. Toți copiii din sală se prăpădeau de râs. Am pândit ceilalți părinți din sală, se simțeau și ei la fel de bine ca mine. Nici în ziua de azi, nu știu cine s-a distrat mai bine: copiii sau parinții. Cred că, preț de o oră, în sala teatrului de păpiși, toți am fost copii, indiferent de vărstă. Mulțumesc vinovaților!

Emotie de toamnă - Nichita Stanescu

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.

„DEPENDENŢA NU ESTE UN LUCRU LA MODĂ”

CAMPANIE DE RELAŢII PUBLICE A ORGANIZAŢIEI

FACES & VOICES OF RECOVERY

Faces & Voices of Recovery (chipuri şi voci ale recuperării) este o organizaţie americană care luptă împotriva dependenţei (de alcool şi de droguri), considerată o criză majoră a sănătăţii publice. Printre obiectivele cuprinse în statutul acestei organizaţii se numără şi lupta împotriva discriminării şi atingerea unui grad cât mai mare de toleranţă socială.

Relaţiile publice sunt, dese ori folosite ca instrument de difuzare a informaţiei. Aceasta înseamnă că organizaţia studiază o problemă. Când decizia este luată se apelează la campania de relaţii publice pentru a o prezenta.

Faces & Voices of Recovery a organizat o campanie de relaţii publice împotriva ultimei linii de produse cosmetice lansată de Dior. Această gamă de produse cosmetice conţine un parfum, un lac de unghii şi un ruj. Elemente care au produs reacţii sunt numele „Addict” (dependenţă) şi sloganul „Will you admit it?” (Admiţi?).

Reclama la aceste produse prezintă o tânără îmbrăcată doar în lenjerie intimă, care îşi priveşte reflexia în geamul unei discoteci. Pe geamul discotecii este inscripţionat numele parfumului „Addict”, iar lângă tânără apare întrebarea „Will you admit it?”. Această întrebare este folosită frecvent de programele de recuperare a persoanelor dependente de alcool şi / sau de droguri (figura nr. 1).

Obiectivul campaniei de relaţii publice lansată de Faces & Voices of Recovery este de a determina Casa Dior să schimbe numele liniei de cosmetice „Addict”. În opinia lor, promovarea acestei game de produse, prin numele ei actual, încurajează dependenţa -  consumul de alcool şi droguri. Iar acest lucru se întâmplă într-o perioadă în care dependenţa de alcool şi droguri este considerată cea mai gravă boală socială a Americii.

În planul de atingere a obiectivului, Organizaţia Faces & Voices of Recovery a organizat proteste de stradă, cerând schimbarea numelui „Addict”. Protestele nu au rămas fără ecou. Unul din primele rezultate a fost faptul că un mare lanţ de magazine, a retras parfumul „Addict” din magazinul său aflat în oraşul El Paso.

O altă măsură pentru atingerea obiectivului a fost acţionarea în justiţie a Casei Christian Dior. Această etapă a avut ca rezultat faptul că Dior a acceptat să schimbe elementele majore ale campaniei publicitare pentru produsele cosmetice „Addict”.

Tot în cadrul strategiei acestei campanii de relaţii publice se înscrie şi întâlnirea dintre reprezentanţii Organizaţiei Faces & Voices of Recovery şi cei ai Casei Christian Dior. După această întâlnire, Claude Martinez, Preşedintele Companiei Christian Dior a afirmat că numele produsului ne se va schimba (aşa cum au cerut avocaţii), dar sloganul „Will you admit it?” (admiţi?), va fi retras şi nu va mai fi folosit în materialele promoţionale. Tot la această întâlnire s-a precizat că din acel moment se va folosi numai numele întreg al produsului, şi anume „Dior Addict”, pentru a reda ceea ce campania publicitară a dorit să sugereze de la început: marca şi stilul Dior creează dependenţă faţă de produsele sale.

Suporturile media folosite în această campanie, pentru expunerea direcţiilor strategiei, au fost variate: de la cotidiene la canale de televiziune şi posturi de radio, de la reviste până la agenţii de presă (Joint Together, Vogue, Associated Press, Washington Post, USA Today, Recovery Net Radio, Chicago CBS Channel 2, San Francisco Examiner, Palm Beach Post, Pittsburg Post – Gazette etc).

Tema campaniei de relaţii publice „Dependenţa nu este un lucru la modă!” a fost perfect corelată cu obiectivul şi tacticile folosite. S-a recurs la scrisori deschise, interviuri, proteste de stradă acţionări în justiţie etc.         

Faptul că această campanie a obţinut rezultate este demonstrat şi prin intermediul publicaţiei „Joint Together”, care titra declaraţia lui Susan Rook, reprezentanta Organizaţiei Faces & Voices of Recovery. Aceasta susţinea că schimbările promise de Casa Christian Dior reprezintă o victorie importantă pentru mişcarea de recuperare a celor dependenţi. „Unii oameni pot fi dezamăgiţi, deoarece produsele cosmetice îşi vor păstra numele Dior Addict, dar deja se văd schimbările. Numele este neutralizat” (ianuarie 2003).

 

RĂSPUNSUL CASEI CHRISTIAN DIOR LA CAMPANIA DE RELAŢII PUBLICE ORGANIZATĂ DE FACES & VOICES OF RECOVERY

Răspunzând unei campanii de relaţii publice, în beneficiul persoanelor dependente de droguri şi alcool şi a celor aflaţi în procesul de recuperare, Casa Christian Dior a decis să schimbe elementul major al campaniei publicitare – sloganul „Will you admit it?” – pentru parfumul şi cosmeticele Dior Addict.

Mai mult, Dior a promis că nu va mai folosi cuvântul „dependenţă” singur, pentru promovarea produselor sale, precum şi faptul că va scoate de pe Internet imaginile indecente.

Claude Martinez, Preşedintele Casei Christian Dior, declară pentru revista Vogue: „Christian Dior nu a avut niciodată intenţia de a trivializa sau de a încuraja abuzul de narcotice sau să-i jignească pe cei care suferă de dependenţă sau pe cei care încearcă să se recupereze. Regretăm că anumite aspecte ale campaniei promoţionale pentru produsele Dior Addict au dat naştere unor interpretări greşite”.

Dior va păstra numele Addict, care este marcă înregistrată, dar ne asigură că va fi întotdeauna însoţit de Dior, pentru a fi clar că acest cuvânt se referă doar la produsele Dior – şi la nimic altceva.

 figura nr. 1

 

CONCLUZII:

1. persuasiunea prin intermediul relaţiilor publice nu trebuie interpretată doar ca un proces de manipulare ci şi ca un proces emoţional;
2. reacţia individului este atât raţională cât şi emoţională, de aceea este recomandată analiza ambelor caracteristici în elaborarea unei campanii de relaţii publice;
3. formarea atitudinilor derivă din mediul social, valorile şi personalitatea fiecărui individ. Toate acestea se regăsesc în reacţia publicului faţă de informaţia cu care intră în contact;
4. cuvintele (dependent), gesturile (dansul erotic), ţinuta (doar lenjerie intimă) au conotaţii culturale, iar folosirea acestor conotaţii trebuie să fie analizată foarte atent, în mod special când este vorba de tabu-uri;
5. în cazul unei campanii controversate trebuie prezentată şi varianta opoziţiei.