Am fost și mi-a placut la nebunie. Când am plecat de acasa încercam, fără succes, să-mi imaginez cum poate o carte atât de bogată în evenimente să încapă într-o oră. Se poate! Piesa este jucată cu un haz pe care nici Creangă nu l-ar fi putut bănui. Am râs cu lacrimi. Am râs pe săturate. Toți copiii din sală se prăpădeau de râs. Am pândit ceilalți părinți din sală, se simțeau și ei la fel de bine ca mine. Nici în ziua de azi, nu știu cine s-a distrat mai bine: copiii sau parinții. Cred că, preț de o oră, în sala teatrului de păpiși, toți am fost copii, indiferent de vărstă. Mulțumesc vinovaților!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu