Oh, da! Sunt
adult responsabil, am raspuns la toate întrebările. ”Mama, pot să merg machiată la școală?” zice ea. ”La 8 ani?!
Desigur ... într-o viață viitoare!” zic eu. ”Ce e o viață viitoare, că n-am
găsit în dicționar?” zice ea. Eu o iau în brațe și încerc să-i explic pe
înțelesul ei tot ce am citit eu pe această temă, încercând, în același timp, să
schimb moartea mamei mele (de care fiica mea a fost foarte apropiată) dintr-o
tragedie într-o etapă firească și cu perspectivă, îndraznesc să spun.
Discuția noastră
a fost un real succes. Sunt pe culmile gloriei! A doua zi e luni. ”Mama, azi
i-am explicat doamnei de religie ce e viața viitoare!” Mă uit la ea,
clipesc rar și lung ... clipesc, din nou, rar și lung ... dintr-o dată mă
relaxez. Mi-am amintit brusc de învățămintele din cartea ”Părintele perfect”:
când zice o prostie ignor-o, nu o va repeta. Nu știu nici acum dacă are
legătură cu situația, dar o dată instalat confortul psihic, mergem la Zumba.
E marți. Adio,
confort psihic! Oare o să mă cheme la școală? În mijlocul unui dialog imaginar
cu doamna de religie, în care nu îmi amintesc care dintre noi două a rostit
prima replică, mă îmbărbătez: să mă cheme la școală. Abia aștept! Mai bine zis,
abia aștept să mă cheme doamna de religie la școală.
Mai țin minte
exercițiile de logică din clasa a X-a. Două ipoteze și apoi o concluzie.
Concluzia fiicei mele după o oră de religie a fost: ”Abia aștept să mor și să
ajung în Rai lângă bunica.” ”De ce?” o întreb șocată. ”Doamna de religie a spus
că în Rai e mai bine decât pe pamânt.” Serios?! Dar ea de unde știe atât de
bine?! A fost și s-a întors să ne spună și nouă că e mai bine acolo?! Și a fost
posibilă întoarcerea ei, daca nu crede în viața viitoare?! De ce nu vin
doamnele de religie la ședințele cu părinții? Ia să o chem eu la școală! Vreau să o
întreb care sunt ipotezele prezentate copiilor, în urma cărora un copil de 8
ani trage concluzia că e mai bine să moară.
Am nevoie de o
compresă. Mi-au ieșit cornițele. Spre deosebire de o doamnă (oarecere) care
pune pe facebook întrebarea ”Dacă tu predai religia în școală, pot și eu să
predau evoluția în biserică?”, eu cred în Dumnezeu. Prefer să știu că sunt cea
mai mică fărâmă de divinitate, decât cea mai mare dintre maimuțe. Dar m-ai cred
și că o să am o discuție cu doamna de religie. Și nu cred că voi avea rabdarea
necesară să aștept o viață viitoare.
Oricum, fiica mea
pregătește diplome pentru festivitatea de premiere. Vrea și ea să ofere diplome
la sfârșit de an. Una dintre ele poartă inscripția ”Pentru cea mai bună profesoară
de religie” ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu